Cristos e osandit la moarte (Calea Sfintei Cruci) versuri
1. Cristos e osândit la moarte, căci oamenii l-au acuzat,
Deși Pilat știa prea bine că Domnul e nevinovat.
2. O cruce mare i se pune pe umerii însângerați;
Și el o poartă cu răbdare spre-a mântui pe ai săi frați.
3. Isus întâia oară cade, puterile 1-au părăsit;
Prea mare e povara crucii, dar nu se lasă biruit.
4. În drum spre Golgota-ntâlnește pe preamâhnita Maica sa;
Durere mare îl cuprinde văzând cum suferă și ea.
5. În silă, Simon din Cirene îi duce crucea lui Isus,
Dar când cunoaște cine-i Domnul, devine ucenic supus.
6. Și Veronica o maramă cu milă-ntinde Domnului,
Pe care, drept recunoștință, se-ntipărește chipul lui.
7. Din nou Cristos sub cruce cade, căci e atât de copleșit
De-acea mulțime de păcate pe care noi le-am săvârșit.
8. Femei, plângând, îl înconjoară pe drumul greu, chinuitor;
Isus le-ndeamnă să nu-1 plângă pe el, ci pe copiii lor.
9. Când pentru-a treia oară cade, călăii îl împing și-1 bat;
Și noi ne-asemănăm cu dânșii atunci când facem un păcat.
10. Isus e despuiat de haine, iar rănile cumplit îl dor;
Și, dezbrăcat, ce greu îi vine să stea în văzul tuturor.
11. Cristos e răstignit pe cruce și curge sângele-i curat;
El suferă ca să ne spele de răutate și păcat.
12. Pe cruce Domnul moare-n chinuri de însuși Tatăl părăsit,
Dar misiunea-ncredințată prin jertfa crucii a-mplinit.
13. Când trupu-i dat jos de pe cruce și-n brațele Mariei pus,
Cine-ar putea simți mâhnirea cu care-1 plânge pe Isus?
14. Isus e îngropat cu jale într-un mormânt nou și curat;
Să-i dăm și noi ca locuință un suflet bun, nevinovat.
15. O, Doamne, noi am fost pricina c-așa de mult ai suferit;
Dar tu, în marea-ți îndurare, ne iartă tot ce am greșit.