A bătut la uşa ta, Cineva;
Nu-i deschide nimenea.
În tăcerea negrei nopţi
Stă un om şi plânge,
Faţa lui e numai răni,
Pieptul numai sânge.
Cine eşti Străin pribeag, cine eşti?
De-al cui dor Tu pribegeşti?
Pentru cine Te-au brăzdat
Bice fără număr?
Ce povară Ţi-a lăsat
Rana de pe umăr?
Eu sunt robul ce slujesc tuturor,
Un om al durerilor.
Nimeni plată nu mi-a dat
Decât spini şi ură,
Şi cu roşii trandafiri
Pieptul mi-L umplură.
Eu sunt pâinea ce s-a frânt lumii-ntregi,
Şi sunt vinul Noii Legi.
N-am venit să plâng în drum
Răni usturătoare,
Plâng pe cei ce pierd acum
Ultima chemare.
A bătut la uşa ta, Cineva,
O, deschide-i, nu mai sta!
Nu-L lăsa să plece trist,
Poate niciodadă
Mâna Lui la uşa ta
N-are să mai bată.