Cruce sfanta, lemn preanobil versuri
Ref. 1: Cruce sfântă, lemn preanobil, arbor unic pe pământ,
Nici un pom n-aduce roade, cum e rodul tău divin.
Ref. 2: Lemn preasfânt ce porți în cuie, trupul sfânt a lui Cristos,
Nici un pom n-aduce roade, cum e rodul tău divin.
1. Limba mea să preamărească lupta sfântă a lui Cristos
Și triumful suferinței dobândit prin jertfa grea. (Ref. 1)
2. Când Adam mușca cu pofă din rodul pomului oprit,
Domnul întru-a sa dreptate, dar și-n bunătatea sa
A-nsemnat atunci altarul ce va șterge-acest păcat. (Ref. 2)
3. Taina mântuirii noastre a sortit acest destin;
Întrucât din lemnul rodnic a pornit păcatul greu,
Tot prin lemn să se-mplinească și tămăduirea lui. (Ref. 1)
4. Deci, când a sosit momentul, cerurile se deschid,
Iar Cuvântul din vecie blând coboară pe pământ
Și din sânul Preacuratei s-a născut Isus Cristos. (Ref. 2)
5. Înfășat, culcat în iesle, trupușor plăpând, curat,
Maica lui îl are-n grijă, ca pe cel mai sfânt odor
Și-al răscumpărării noastre scump, neprețuit zălog. (Ref. 1)
6. Și, când se-mpliniră anii, rânduiți de Tatăl Sfânt,
Umilit și cu iubire Mielul blând s-a hotărât
Să aducă jertfă mare pentru care-a fost ales. (Ref 2)
7. Spinii, cuiele și lancea trupul gingaș l-au străpuns
Și din rănile deschise curge sângele șuvoi,
Sfânt izvor ce spală lumea de prihană și de păcat. (Ref. 1)
8. Pleacă-ți ramurile toate, pom în cruce preschimbat,
Și cu drag îmbrățișează trupul cel neprihănit,
Ce-mpăratul veșniciei l-a jertfit pe lemnul tău. (Ref. 2)
9. Căci de-acum ești sortită, cruce sfântă-a lui Cristos,
Să fii portul mântuirii noastre pentru omul naufragiat,
Și s-arăți în fața lumii jertfa Mielului pascal. (Ref. 1)
10. Slavă și mărire fie Tatălui preamilostiv,
Fiului jertfit pe cruce, ca și Duhului Preasfânt,
Unuia-ntreit și veșnic Dumnezeu nemuritor. (Ref. 2)