De-ai lua pe umeri crucea - versuri
De-ai lua pe umeri crucea,
După Domnul ai porni,
Fericire, fericire,
Nici nu ştii cât ai găsi.
În a vieţii zile grele
Când străin ai suspina,
Mângâiere, mângâiere,
Nici nu ştii câtă ţi-ar da.
De-ai cădea sfârşit de chinuri,
Să te scoli te-ar sprijini;
Alinare, alinare,
Chinului ţi-ar dărui.
Alungat de-ai fi de-a pururi
Şi pe veci de ură-mpins,
Bucurie, bucurie,
Ţi-ar da crucea îndeajuns.
Chiar de-ai fi stăpân pe lume
Şi pe aurul din ea,
Fericire, fericire,
Ce-ţi dă crucea, n-ai avea.
Când lovit de toţi cu ură
Îmi curg lacrimi pe obraz,
Mângâiere, mângâiere,
Numai crucea îmi dă azi.
De-ai luat pe umeri crucea
Şi-ai pornit la drum cu ea,
Du-o frate cu răbdare
Şi dintr-însa nu tăia.
De-ai luat pe umeri crucea
Şi-ai pornit pe deal în sus,
Du-o până la Golgota
Tot mereu după Isus.
De-ai luat pe umeri crucea
Şi-ai pornit pe drum spinos,
Nu căta să scapi de dânsa
Sau să o târăşti pe jos.
Nu-ţi alege singur crucea
Cum îţi place şi cum vrei,
Ea e puntea ce te duce
Până dincolo de Rai.
Crucea trebuie purtată,
Printre spini şi suferinţi;
Căci aşa a dus-o Domnul
Şi urmaşii Lui cei sfinţi.
Înainte deci cu crucea!
Înainte, tot mereu;
Domnul ne va da putere
S-o purtăm în orice greu.