Era seară liniştită - versuri | Cântece de Postul Mare
Era seară liniştită
Cu cerul senin,
Când fu cina pregătită
Fiului divin.
El era cu-ai Săi la masă,
La locul gătit.
Domnul cu voce duioasă
Astfel le-a vorbit:
"Fraţilor, sosit-a ceasul,
Să ne despărţim.
Voi să nu pierdeţi curajul
Căci iar am să vin.
Dar vă spun mai dinainte
Pentru ca să ştiţi,
Unul dintre voi M-a vinde
Cu treizeci de-arginţi.
Trebuie să se-nplinească
Cele ce s-au scris;
Voi fi judecat la moarte
Şi pe cruce-ntins".
Şi-atunci toţi se îndreptară
Către-Învăţător,
Şi pe rând Îl întrebară
Care-i trădător?
Când veni rândul lui Iuda,
A-ntrebat şi el:
"Nu cumva voi fi eu Doamne,
Fiul cel mişel?"
"Tu eşti Iuda!" - zise Domnul,
"Du-te mai curând,
Iată-acum sosit-a ceasul,
Fă ce ai de gând".
Şi-atunci Iuda-n grabă merse,
Către-acel sobor,
Unde aşteptau cu sete
Al Domnului omor.
Acolo-şi vându Stăpânul,
Iuda cel mişel,
Şi printr-un sărut făţarnic
Îl predă pe El.
Şi L-au dus la judecată,
Şi L-au osândit,
Ca pe cruce cu ocară
Să fie răstignit.