Priviti ce-nseamna a iubi si-a mantui pe lumea rea versuri
1. Isus la moarte-i osândit deşi-i nevinovat;
Osânda i-am pricinuit ca şi Ponţiu Pilat.
Ref. Priviţi ce-nseamnă a iubi şi-a mântui pe lumea rea:
Cum dragostea îl va zdrobi ca viaţă nouă să ne dea.
2. Îşi ia pe umeri crucea grea s-o poarte până sus;
Povara crucii, pururea zdrobeşte pe Isus.
3. Abia pornit El cade jos în praful drumului;
Aşa arat-acum Cristos, El Fiul Omului.
4. Pe Maica sa o vede-n drum mâhnită prea de tot;
Ar vrea să-i spună că acum se simte-aproape mort.
5. Când Simon vine-n ajutor un pic e uşurat;
Rămâne însă-n viitor o cruce de purtat.
6. Pe o năframă chipul său rămâne-ntipărit ;
Prin Veronica, Dumnezeu se lasă zugrăvit.
7. Din nou El cade pe pământ sub bice de călăi ;
Tu, Dumnezeu atât de sfânt ce-ţi fac copii tăi?
8. Întâmpină cu mângâieri pe cele ce-l jelesc;
Iertând pe cei care ca ieri şi azi păcătuiesc.
9. A treia oară cade-nvins de oboseli şi chin;
Dar focul dragostei nestins îi lasă chip senin.
10. Cu haina smulsă de pe el Rămâne-n faţa lor;
Badjocorăsc în orice fel pe-al lor Mântuitor.
11. Întins pe cruce, pironit, se roagă Tatălui:
“Iertare Tată, au greşit în faţa cerului”.
12. E pus în rând cu cei tâlhari deşi rău n-a făcut;
Cu criminalii cei mai mari se lasă omorât.
13. De lemnul crucii e desprins şi-l ţine Maica sa;
Calvarul lui încă nu-i stins ci se va repeta.
14. Puţini jelesc când este dus la groapă-mbălsămat;
Aşa i-a fost dat lui Isus să fie-nmormântat.
15. Pe drumul crucii, pe Calvar cu El ne-am înfrăţit;
Şi plinătatea lui de har pe veci ne-a mântuit.